Sistemul de certificare al destinațiilor de ecoturism

Acest grup de criterii se referă la gestionarea durabilă a unei destinaţii ecoturistice. 

Se aplică la diverse aspecte ale sistemului de management al unei destinaţii ecoturistice şi necesită punerea în aplicare a unui plan viabil pe termen lung şi respectarea tuturor reglementărilor şi a legislaţiei naţionale şi locale relevante. Se acordă o atenţie specială informării periodice a personalului, cu privire la rolul pe care-l au în managementul destinaţiei ecoturistice. 

Acest grup de criterii subliniază importanţa satisfacerii turiştilor şi cuprinde măsuri specifice care să ducă la acţiuni corective de management pentru a asigura servicii de calitate. Se acordă o atenţie specială marketingului responsabil. 

Proiectarea construcţiilor şi a infrastructurii joacă un rol central în gestionarea eficientă a resurselor la nivelul destinaţiei. Criteriile specifică faptul că în interiorul destinaţiei trebuie să se respecte zonarea locală, ariile naturale 

protejate şi peisajul, iar în proiectarea construcţiilor şi a infrastructurii trebuie să se utilizeze materiale şi practici durabile (de exemplu folosirea materialelor tradiţionale în arhitectura construcţiilor şi a infrastructurii). Grupul A de criterii include un criteriu specific pentru interpretare, asigurându-se că se furnizează informaţii şi se interpretează corespunzător mediul natural şi patrimoniul cultural.

Grupul de criterii B se referă la un principiu fundamental al ecoturismului, şi anume maximizarea beneficiilor sociale şi economice ale comunităţilor locale şi minimizarea impactului negativ generat de dezvoltarea destinaţiei. În practică, aceasta a fost o adevărată provocare pentru multe destinaţii turistice din Europa. Sunt propuse anumite criterii care au drept scop stimularea acțiunilor care să ducă la maximizarea beneficiilor comunităţii locale, care decurg din operaţiunile de ecoturism şi din afluxul de turişti în destinaţie. De exemplu, se recomandă sprijinirea iniţiativelor pentru dezvoltarea socială şi a infrastructurii, astfel încât să beneficieze atât comunitatea locală prin îmbunătăţirea standardului de viaţă, cât şi turiştii, care se vor bucura de un sejur confortabil, respectându-se în acelaşi timp măsurile impuse de planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate, măsuri ce au ca scop menținerea valorilor naturale şi culturale. 

În ceea ce priveşte economia locală, sunt necesare câteva iniţiative pentru a sprijini diversificarea economică şi creşterea ocupării forţei de muncă. Astfel de acţiuni includ angajarea localnicilor în activitățile de turism, oferind astfel oportunităţi de locuri de muncă pentru tinerii bine calificaţi şi şansa de a rămâne în comunităţile lor. 

În afară de sprijinirea în mod direct a forţei de muncă locale, trebuie să se ofere întreprinzătorilor locali posibilitatea de a-şi vinde produsele tradiţionale şi/sau ecologice atestate/certificate, cu luarea în considerare a tradițiilor și  meșteșugurilor subscrise arealului, conform legislației în vigoare. 

De asemenea, criteriile acestui grup subliniază o altă necesitate: formarea la locul de muncă şi dezvoltarea personală. Acest lucru se poate realiza prin învăţare continuă şi stimularea angajaţilor pentru a dobândi competenţe noi.

Grupa de criterii C se referă la patrimoniul cultural prezent într-o anumită destinaţie, referindu-se la acțiuni/măsuri care au ca scop maximizarea efectelor pozitive ale ecoturismului şi minimizarea celor negative. Acest lucru este foarte important, deoarece patrimoniul cultural şi natural sunt ingredientele principale ale produsului ecoturistic. Patrimoniul cultural constituie un ansamblu de resurse moştenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de proprietarul lor, ca o reflexie şi expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor lor în continuă evoluţie. Acesta include toate aspectele mediului natural ce rezultă din interacţiunea între oameni şi locuri de-a lungul timpului. (Convenția-cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 2005). Sunt avute în vedere aspecte materiale şi imateriale, cum ar fi monumentele istorice (monumente, ansambluri şi situri arheologice, de arhitectură, monumente de for public, monumente memoriale-funerare), muzee şi colecţii publice, manifestări şi meşteşuguri tradiţionale etc.

Grupul de criterii D se referă la maximizarea beneficiilor şi reducerea la minimum a impactului negativ al activităţilor de turism asupra mediului. Activităţile de ecoturism se desfăşoară în arii naturale protejate şi, astfel, protejarea mediului natural este foarte importantă. Punerea în aplicare a unui plan de achiziţii verzi care favorizează produsele ecologice (materiale de construcţii, produse alimentare, consumabile), va contribui la protecţia naturii şi utilizarea raţională a resurselor naturale. 

De asemenea, eficientizarea consumului de energie, apă şi realizarea de investiţii în energii regenerabile, pot aduce avantaje economice operatorilor din turism şi pot creşte competitivitatea destinaţiei. Implementarea unui plan de gestionare a deşeurilor monitorizează reducerea şi tratarea adecvată a apelor uzate, deşeurilor solide, substanţelor nocive (precum a produselor de curăţare, a pesticidelor şi a altor poluanţi), în scopul de a proteja fauna şi flora şi de a păstra solul, aerul şi apa curate. 

Pentru a proteja fauna salbatică, interacţiunea dintre turişti şi zonele de sălbăticie trebuie să se desfăşoare într-un mod reglementat şi responsabil. Fauna sălbatică captivă este permisă numai în cadrul unor centre de reabilitare sau parcuri zoo, în conformitate cu legislaţia existentă. Fauna sălbatică protejată este tratată cu respect, iar produsele sau elementele decorative care sunt făcute din materii prime provenite din speciile de faună sălbatică strict protejate nu sunt recomandate. În amenajarea spaţiilor exterioare din proximitatea facilităţilor turistice, se recomandă folosirea speciilor de floră locală.